România este în proces de ratificare a Acordului privind Curtea unică în materie de brevete
Acordul privind Curtea unică în materie de brevete [1] (“Acordul UPC”), alături de cele două regulamente de drept substanțial ale UE în materie de brevet european cu efect unitar (Regulamentele (UE) nr. 1257/2012 și (UE) nr. 1260/2012), alcătuiesc pachetul privind brevetele cu efect unitar, conceput pentru a oferi inventatorilor și societăților care investesc în inovație din statele în care a fost ratificat o cale mai eficientă și mai puțin costisitoare pentru înregistrarea și protejarea brevetelor lor.
Până în prezent, 17 state[2] au ratificat deja Acordul UPC și participă la sistemul de brevete cu efect unitar, care a intrat în vigoare la 1 iunie 2023. România se află la rândul său în procesul de ratificare[3] a Acordul UPC.
Brevete cu efect unitar
Brevetele sunt drepturi teritoriale, ceea ce înseamnă că protecția prin brevet se acordă numai în statele în care brevetul este înregistrat, ceea ce determină, pentru orice societate care dorește să-și protejeze inovația în mai multe jurisdicții, provocări în ceea ce privește acordarea drepturilor de brevet în toate teritoriile relevante, precum și gestionarea și punerea în executare a acestor brevete. Deși brevetele europene „clasice” economisesc costurile de depunere a cererilor naționale de brevet la fiecare oficiu național în care se dorește obținerea protecției, prin centralizarea cererilor de înregistrare de brevet, acestea necesită totuși validarea și reînnoirea în fiecare stat în care solicitantul dorește obținerea protecției. Sistemul de brevete cu efect unitar vine în întâmpinarea acestei probleme prin eliminarea procedurilor complexe și costisitoare de validare și reînnoire la nivel național.
Pentru a obține un brevet cu efect unitar, solicitantul trebuie ca mai întâi să obțină un brevet european de la Oficiul European de Brevete, în conformitate cu Convenția Brevetului European. După ce brevetul european a fost emis, solicitantul poate cere acordarea efectului unitar în toate statele membre ale UE angajate în cooperare consolidată și care au ratificat Acordul UPC.
Brevetul cu efect unitar nu înlocuiește modalitățile actuale de protecție a brevetelor, ci reprezintă o opțiune suplimentară.
Oficiul European de Brevete, responsabil de gestionarea brevetelor cu efect unitar, servește ca un ghișeu unic pentru înregistrarea unui brevet cu efect unitar. Principalele caracteristici ale brevetelor cu efect unitar sunt:
- O singură cerere pentru efect unitary, în locul mai multor cereri paralele în mai multe țări;
- Un singur registru, în locul mai multor înregistrări paralele în registrele de brevete naționale;
- O singură taxă anuală de reînnoire, în locul mai multor taxe de reînnoire paralele în mai multe țări.
Curtea unică în materie de brevete
Înainte de lansarea Curții unice în materie de brevete (denumită în continuare “UPC”), problemele legate de încălcarea și valabilitatea brevetelor europene intrau sub jurisdicția instanțelor și autorităților naționale, generând riscul unor litigii paralele (de exemplu, atunci când un titular de brevet dorește să pună în executare un brevet european în mai multe țări), ceea ce ar putea duce la decizii divergente și, în consecință, la o lipsă de securitate juridică.
Crearea UPC, o instanță europeană specializată în brevete, înființată pentru a hotărî cu privire la încălcarea și valabilitatea brevetelor cu efect unitar și a brevetelor europene, în conformitate cu Acordul UPC, elimină necesitatea inițierii de proceduri judiciare în fața instanțelor naționale din diferite țări și oferă părților litigante proceduri judiciare mai simple, mai puțin costisitoare și mai rapide, contribuind, de asemenea, la dezvoltarea unei jurisprudențe europene armonizate, care sporește certitudinea și previzibilitatea juridică.
Se preconizează că ratificarea Acordului UPC de către România va încuraja solicitările de înregistrări de brevete și, prin urmare, va stimula inovația și va atrage transferurile de tehnologie străine.
[1] Acordul UPC (OJ EPO 2013, 287) a fost semnat pe 19 februarie 2013 de către statele membre ale UE (cu excepția Croației, Poloniei și Spaniei).
[2] Austria, Belgia, Bulgaria, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Olanda, Portugalia, Slovenia, Suedia.
[3] Proiectul de lege este înregistrat la Senat pentru dezbatere.
